Asa ca vino sus daca ploua….

Invitatie…pac…echipa…pac…Bucuresti…pac…deruta…olimpiade…pac…yesss…

wooww….pac….

Probabil am intrat in acel “mistic” ritm al Bucurestiului de care vorbeste toata lumea… tumultul, oportunitatile, forfota…

Intradevar acolo lucrurile se misca atat de repede,ploua, gara de nord, eu fredonam mereu:”Asa ca vino sus daca ploua…Piata Romana…numarul noua” suna atat de primitor chiar daca realitatea era alta…

Totusi as putea reda ce mi-a exprimat Bucurestiul?

Oamenii intra in linii, in siruri sociale si se pierd dincolo de mastile atent apretate. Individul se contopeste cu masa si alearga, alearga, alearga pana cand uita pentru ce a inceput sa alerge.Totusi, alearga pentru ca a uitat sa traiasca.Apoi ii e teama pentru ca a alergat in zadar si da intelesuri mistice alergatului -the end sau cum o mai numim: viata…Un fel de munca a lui Sisif dar dusa la nivel de masa…

Totusi plutea in aer o senzatie de prospetime, imi placea atat de mult cum suna “Piata presei libereeee”, eu sunt reprezentanta a generatiei libereee, libertatea s-a nascut si a crescut odata cu mine…Noi avem datoria si suntem aici sa cladim…Nu stiu daca suna patetic sau nu suna de loc…gandurile mi s-au risipit…Gandurile mele au tendinta de a se risipi si a cuprinde totul si mai au tendinta de a se exprima foarte greu…pentru ca (imi place sa cred) asta e menirea lor de a fi unice si subiective…

Olimpiadele hmmm emotii, da emotii ce se ascund dupa toate intrebarile si asteptarile mele…Sunt emotii frumoase, ce s-au hranit cu teama si mister…Daca le-as picta ar fi foarte colorate…Abea am pornit in exploararea acestui drum, e atat de fascinant, succesul e acum gustat pana la ultima picatura iar oamenii pe care i-am intalnit mi se par fascinanti.Mi se pare ca aici e locul meu, aici ma pot folosi de mine cel mai bine si sa-mi placa…

Sunt o fetita ce casca ochii mari si incearca sa ia notite, plina de entuziasm si prospetime, cu un bagajel de idealuri de implinit si multe idei gata de exploatat.

Imi place, imi place, imi place.Simt ca m-as putea cuibarii in meseria asta…

Casandra