O mica poveste despre Marea calatorie…

E dimineata, fuga la tren sa ma intalnesc cu ai mei “tovarasi si pretini”…Ne intalnim ne “imortalizam” cu un aparat digital, ne imbratisam, ne pupam…Nu mi-au placut niciodata garile, ma deprima, am observat ca am fost mereu condusa la gara dar nimeni m-a asteptat vreodata, probabil acesta e motivul pentru care ma deprima, acesta si multe altele, arhi-cunoscute de orice cetatean roman ce a avut prilejul de a apela la CFR (un mare brand…).

Ne-am distrat pe tren, I love my team…Am povestit cu domnul care nimerise in compartimentul nostru si care ne-a dat un mare sfat:”sa ramaneti la fel de tineri si de veseli…”

Bucurestiul ne-a asteptat cu ploaie in loc de covorasul rosu…De ce nu se pun covoare rosii cum la iesirea dintr-un umil tren “made in Romania”? …De ce covorul rosu e meru la avioane, decernari de premii, sau alte chestiuni simandicoase?Nu suntem oare si noi “pamantenii” simandicosi asa in felul nostru?Haideti sa punem covoare rosii peste tot!!!(probabil ideea mea va ramane la stadiul de metafora…)

In fine, am ajuns, ne-am risipit fiecare pe unde a putut.

Dimineata taxxxiii ahhh cat de greu a fost sa gasim unul.Taxiurile din Bucuresti sunt un mister pentru mine, o zona neexploarata in jurul careia vuiesc povesti si legende….

“Piata presei libereeee” frumos, deja ma simteam mai bine.Ne-am regasit si ne-am pus pe ras.Mister, emotii, intrebari toate ne agasau dar marea problema era :”Cum sa incepem domnule?”…Hmmm am ajuns pana acolo, avem ideea pe care am slefuit-o cu greu, dar totusi cum sa incepem?Am ignorat binenteles si problema aceasta fiindca eram hipnotizati de usile dupa care se ascundea totul…Am intrat, parca nu mai vroiam sa plecam.Mi s-a parut prea putin pentru cate aveam de spus, mi s-a parut ca aveam atat de mult de invatat de la oamenii din “juriu” incat imi venea sa-i raspesc si sa ii oblig sa ma invete tot ce stiu ei…(ideea mea a ramas la stadiu de metafora)…Vroiam mai mult…Am iesit voiosi si au urmat intrebarile si disectia acelor zece minute: interpretari peste interpretari, scenarii, deductii, speculatii.Am fost optimisti, am fost pesimisti pana la marele mail care ne-a “intors metafizicul pe dos”…

Ei bine acum sa vedem ce experiente ne mai asteapta?Ce oameni pe care sa vrem sa ii sechestram pentru a le exploata cunostintele vom mai intalni?Ce ne mai rezerva Bucurestiul sau “ditamai Casa Poporului”?

Vorba ardeleanului “ amu-i amuu’ “…

Casandra