’’A facut Dumnezeu taria si a despartit Dumnezeu apele cele de sub tarie de apele cele de deasupra tariei.’’ ZIUA A DOUA

12:00 – 14:00 ” Laborator de disectie – PR comercial vs PR politic”

Desi suna a profanare, voi inceca sa despart apele de ape. Din nou. Insa de data aceasta nu taria apelor va fi un criteriu, ci involburarea lor. Recunosc. Nu stiu sa inot inca, asa ca impresiile mele vor fi o incercare a marii cu degetul. Mi-a placut atmosfera . Au fost povesti reale, cu happy -end-uri. Au fost lectii de viata, si pentru ca de fiecare data avem o slabiciune pentru tot ce e viu, am fost mai interesata de Pr politic. Mi-au placut amandoua prezentarile, mai ales ca au fost contrastante. Mi-am dat seama cat de dependenti suntem de felul in care e spus ceva. E drept ca Ioana Grindean nu avea harul vorbirii, asa cum il avea Adriana Saftoiu, dar uneori acest aspect poate fi in favoarea audientilor, pentru ca tot ce nu e perfect cosmetizat dezvaluie dedesubturi reale. Repet, mi-au placut ambele prezentari, marturisesc ca am fost fascinata de felul in care doamna Saftoiu vorbea si gandea( sau gandea si vorbea !), dar si de felul direct de a spune lucrurilor pe nume al doamnei Grindean. Am realizat, dupa reactiile din sala, ca multi nu vad dincolo de, multi vor sa auda lucruri gata preparate, nu au rabdarea si tenacitatea de a primi si de a folosi o informatie bruta. Concluzia? Ne place sa fim gadilati, auditiv, olfactiv, vizual! Cert e ca si domnul Chiliman si domnul Inimaroiu au fost niste ’’produse’’ de succes. Ce conteaza daca profesorul e orb, atata timp cat elevul sau vede foarte bine?

Referitor la Pr comercial, am apreciat initiativa grupului Dacia de a fi altfel, de a da un ‘’’polish’’ imaginii sale, desi era un pic cam mult sange in prezentare, si eu, cel putin, ma infricosez de fiecare data cand vad cuvintele ’’sange’’ si ’’masina’’ in aceeasi propozitie. L a prezentarea Ioanei Manoiu am apreciat mai mult entuazistul sau tineresc, decat campania in sine. Vad tineri entuazisti, ce imi trebuie mai mult?

14:30 – 17:00 “Stampila de pe frunte – primul pas spre nemurirea politica”

Primul talk-show in direct! De ce oare numai intr- un dialog politic e nevoie cu adevarat de un moderator? Daca in celelalte prezentari nu era nevoie de un moderator, acum Victor Ciutacu si-a intrat in rol. Se pare ca politica, in general, are nevoie de moderatie. Desi nu era declarata oficial campania electorala, unii dintre invitati ( nu spui cine!) au grabit momentul. Au fost multe momente in care am ras copios, imi plac tachinarile in general, iar replicile politicienilor imi aminteau de intalnirile cu vechii prieteni.

Cine ar fi zis ca, dincolo de umbrelele politice sub care se adapostesc diferitele partide, se ascund barbati care vorbesc cu atata usurinta de nevestele lor( sau ale altora!), isi striga unul altuia slabiciuni( personale de cele mai multe ori) sau isi dau sfaturi amicale? Politicienii nostri au fost deschisi, ironici si amuzanti. M-am descotorosit de niste clisee: am aflat ca politicienii nu sunt elevii chiulangii si tupeisti de altadata( Codrut Seres a fost sef de promotie!), ca ei nu au fost sunati imediat dupa ce si-au trimis cv-urile ( Ludovic Orban a fost in pielea multora dintre noi care auzeam aievea telefonul sunand dupa ce fusesem la un interviu!), ca nu sunt misogini convinsi( la aceasta sectiune il nominalizez iarasi pe Codrut Seres care ne-a vorbit de ochii verzi ai sotiei sale), ca in PSD media de varsta nu e 60+ ( Vicor Ponta e un exemplu viu), iar aschia sare departe de trunchi( vezi Bogdan Olteanu). Si inca ceva! Toti au un consilier de imagine, asta insemnand ca noi, cei ce dorim sa lucram in campul comunicarii avem cerere pe piata, iar politicienii pot fi clientii nostri fideli!

17:00 – 19:00 “Drumuri de cariera intr-o agentie de comunicare”

Sub egida ’’drumurile noastre, toate’’, s- au incheiat conferintele. Reprezentantii unor agentii pe masa carora vor zace(sau nu!) cv-urile noastre ne-au prezentat organigrame, isoric al firmei lor, personal, competente si… pisici! Ce fericita eram cand Sorana Savu a zis ca iubitorii de pisici sunt bineveniti in firma dumneai,( ce bine ar fi sa fie asta singurul criteriu de selectie!). Nu exista retete de succes, nu trebuie sa ai un cv doldora de premii, medalii sau coronite. Nu trebuie sa fi avut 10 la purtare sau sa ai o experienta centenara. Trebuie sa fii incapatanat, sa demonstrezi faptic ca poti, ca vrei, ca stii sa scrii MIHAI EMINESCU fara nici o conjunctie intre cele 2 cuvinte ( Sorana Savu stie de ce!), ca stii numele firmei la care mergi la interviu, si ca stii scrie o scrisoare de intentie!( Crenguta Rosu ne-a aratat cum un om talentat poate iesi din anonimat facand dintr-o scrisoare de intentie un contract de angajare!). Nu e usor, mai ales ca drumul nostru pana la agentiile dumnealor sunt departe si fizic vorbind. Intre timp, lucram la distanta profesionala, deci SUNTEM PE DRUMUL CEL BUN!