Ce e publicitatea Don Juan sau Pavlov?

“Don Juan sau Pavlov?- Eseu despre comunicarea publicitara” de Claude Bonnange si Chantal Thomas e mai mult decat o carte, e un ghid care contine toate elementele: istorie, teorie, exemple concrete pe care le putem folosi in cautarea ideii creative.

Am “facut cunostinta” cu ea in sesiune si a fost gura mea de aer proaspat in vartejul de cursuri, examene, pateu si nopti nedormite.

Inca din titlu cartea atrage printr-o metafora lansand o intrebare retorica menita sa incite atat cititorul avizat cat si pe cel care arunca o privire la intamplare…

Dar cine e Don Juan, cine e Pavlov? Iata intrebarea care asociaza doua nume celebre, puse intr-o comparative cel putin pe cat de ciudata pe atat de curioasa.

Legendarul Don Juan, eternul libertin, a fascinat o lume intreaga si a fost o sursa de inspiratie pentru Molière, Byron, Mozzart (Don Giovanni) pentru ca reprezinta intruchiparea “seductiei” si nimic nu e mai fascinant ca vartejul de dorinte pe care seductia il starneste.
In schimb Pavlov ne va aminti tot timpul de ceea ce numim automatisme, omul exploatat de propriile nevoi.
Este publicitatea “reincarnarea” lui Don Juan, a carui ideal de a fi a fost seductia sau pur si simplu publicitatea se bazeaza pe simularea mecanica “secret” descifrat de Pavlov?

Pentru ca nu ne place sa fim “influentati” de o “forta mai mare” care se foloseste de nevoile noastre pentru a ne convinge sa facem ceva impotriva vointei noastre, pentru ca nu vrem sa fim “topiti” in marea masa ce reactioneaza conform teoriei ”stimul-raspuns” si nu vrem sa fim victimele “glontului magic” parerea mea e ca mereu alegem seductia.

Seductia presupune complicitate, joc in care participi si tu stiind ca ai puterea sa spui “nu” tot timpul, plasa in care cazi si pentru ca vrei tu…

Pentru ca ne place sa ne identificam si pentru ca purtam mereu masti sociale, transmitem si noi imagini, am invatat sa punem “anima” in tot ce ne inconjoara: de la produsele pe care le cumparam pana la felul in care ne imbracam totul este marcat de o anumita personalitate.

In opinia mea creatorul de publicitate este un vanzatorul de imagini sau de vise care stie ce fel de masti sa puna marcilor pe care le promoveaza. El stie ce imagini ne plac, care dintre ele sunt mai seducatoare. Individul e complice el realizeaza ce se intampla, acesta e sistemul, si el se “vinde” pe sine societatii intocmai cum publicitatea vinde produsele. Imaginea pe care o cumparam deseori intregeste imagine a pe care o avem deja construita sau pe care ne-am dori sa o obtinem…
Iar pentru cei care vand vise si le cumpara, Don Juan ramane “marca”…