Mit(ocanie) de Bucuresti
03/05/2009

Anul trecut, dupa ce ne-am intors de la preselectii, am scris un articol despre tanti cu flori -un urban icon al Bucurestiului. Am plecat catre gara de nord in ritmuri de BUG Mafia si cu idei prefabricate despre Bucuresti: tigani, mizerie, taximetristi in fata carora nu trebuie sa–ti dezvalui originile provinciale, hoti de buzunare, drogati, pesti, parveniti, etc. O parte din acele personaje au aparut in peisaj, Gara de Nord fiind o gazda destul de generoasa a acestor exponate.
Atlasul de mitocanie urbana-campanie sustinuta de Radio Guerilla m-a ajutat sa nu ma incurc in enumeratii si chiar sa-mi imbogatesc “cunostintele” in materie de personaje “mitice” bucurestene. In continuare voi incerca sa descriu Bucurestiul dupa clasica paralela “then and now”.
Acum un an, cand am ajuns in gara, taximetristii (tristi, intr-adevarJ) voiau sa ne ajute cu bagajele, fapt ce ne-a starnit mai degraba un sentiment de “inhatare” decat de ajutor. Ne-am inghitit accentele si privirea de clujeni si am inspirat adanc aerul bucurestean. Apoi,dezorientati am cautat un mijloc de transport in comun, si cateva “fetite dulci” de Bucuresti ne-au reamintit unde suntem “Ce ai, fataaa, esti proasta?” –asta fiind line-ul conversatiei lor. In Unirii ne-am rasfatat auzul cu cateva remarci ale unor …persoane de etnie rroma (ce greu mi-a fost!) Desi inainte de a veni in Bucuresti am facut un pact ”sacru”si ne-am jurat reciproc ca nu vom lua niciun taxi, vechile methne de fete ne-au facut sa intarziem si astfel sa ajungem la un compromis “Taxi!” Injuraturi, claxoane, miros de transpiratie. Ok, pastrati restul !Dupa ce am iesit din taxi, ne-am dat seama cat de generoase suntem in situatii de criza !
Anul acesta, in afara de « indolenta de la magazin /ghiseu (care isi cuantifica abilitatea dupa valoarea cumparaturii) si cativa pusti “high” care spuneau ca au fost jefuiti pentru a le da bani (de o bere am concluzionat noi!), am incercat sa vedem alta fata a Bucurestiului. Am intors moneda si am incercat cateva sinonime pentru atributele Bucurestiului aglomeratie = oportunitati, multimi=diversitate, dezamagire=lectie de viata, excese=tumult,etc
Oricum i-ai spune, cred ca tu iti alegi cum sa vezi lucrurile. Mi-a placut sa nu mai gasesc bilete la Don Quijote (unii m-ar putea acuza de sado masochism!), mi-a placut sa simt oameni parfumati, eleganti ce mergeau la teatru, sa adulmec salcamioi din parc, mi-a placut sa vad tineri boemi stand la bere, studenti ce nu-si mai termina povestile la terase in Regie, spectatori inghesuiti in Laptaria lui Enache, rasete la stand up comedy, agrafe colorate si gentute de postas. Cand ajungi in Bucuresti, parca auzi o voce : ”baiete, esti pregatit?” si nu pot sa ma gandesc de ce unii ar spune “vreau inapoi?” De ce nu le-am spune : ”S-a terminat cu smecheria, frate! Ai innebunit?…”
Entry Filed under: Nonclasificat. Etichete: atlas, mitocanie urbana, radio guerilla, stand up comedy.
3 Comments Add your own
Leave a Comment
Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed




1.
Kostagh | 04/05/2009 at 15:56
Yeap… Bucurestiul E SI ASTA! Dar e de asemenea orasul in care m-am nascut. Cu periferii innecate in flori de cais si zarzar, si curti pline de meri in care imi rupeam pantalonii urcandu-ma dupa mere varatice, verzui. Cu cismele in capul strazii unde fugeam sa ne racorim intre doua reprize de fotbal pe maidan. Dar si cu blocul meu din Militari invaluit in verdeata. Cu parcul Politehnicii unde imi fac plimbarea de seara. Cu aglomeratia turbata de pe Iuliu Maniu, dar si cu vechea cladire a Casei Scanteii (n-o sa-i spun niciodata Casa Presei).
Cu pensionarii de la mine din bloc si cu buticul din coltul strazii de unde iau paine… Asta e Bucurestiul. Orasul meu. Nu sunt doar cocalari si pitzipoance pe aici. Sunt si oameni. Normali, obisnuiti, unii ar zice cenusii, cu vise, cu dorinte, cu televizoare si cu restante la intretinere, cu facturi umflate la caldura si cu prieteni vechi cu care se mai intalnesc la o bere… Cu sperante, cu deznadejdi, cu bucurii, cu tristeti, cu viata…
2.
advicecluj | 04/05/2009 at 18:35
Cred ca asta ar face Bucurestiul mai frumos-simtul apartenentei tuturor locuitorilor la orasul “lor”:)
3.
dumitrita | 06/05/2009 at 00:15
Descrii asa de viu. Nu sunt bucuresteanca, insa simt ca provin de aici, anticipat.. e un sentiment frumos. Cu timpul, te educi sa vezi frumosul si sa te departezi de contrastul lui. Iubesc Bucurestiul, asa cum ni se arata.