Istoria Advice – partea a doua

După cum vă povesteam în post-ul precedent, începutul anului doi ne-a găsit tare confuzi. Nu știam dacă vom mai participa la Olimpiade, ce să vorbim de componența echipei sau de secțiunea la care să participăm. Ne simțeam vinovați pentru insuccesul din 2008, pentru cele cinci slideuri goale cu care am mers în față. În plus, nimeni din echipele care au participat anul trecut nu au mai participat și anul acesta și acest lucru ne-a descurajat. Sentimentul de înfrângere în fața lor, în principal a bucureștenilor, sentimentul de incompetență și slabă pregătire ne-a măcinat mult timp. Eram speriați ca lumea să nu ne arate cu degetul și să râdă ne noi, ca ceilalți câștigători sau participanți anul acesta și din cel trecut să nu posteze mesaje grele despre noi pe blog…

Asta până când am resimțit starea de pe podium, energia din Palatul Parlamentului, sentimentul pe care îl ai când ești între atâția oameni excepționali din domeniu. Ne-am adus aminte forfota din sala de conferințe pe ritmul Noha – Tu cafe, prăjiturile și paharele de unică folosințăcu suc de pe hol, check-point-ul, mersul de la stația de metrou Izvor până la Palat, Bucureștiul…

Am înghițit în gol și am decis că și anul acesta trebuie să murim de somn, să ne lipim de banchetele din tren, să vorbim cu accent dă București, să profităm de bunăvoința Casandrei, să muncim. Am acceptat cu toții că și anul acesta trebuie să facem asta, cu Oana de data asta alături de noi, ne-am luat inima în măsele și am intrat încă o dată pe situl cu dungă portocalie… Advertising, am zis – temându-ne să nu o dăm în bară într-o altă categorie. Și advertising a fost….

Prima încercare a fost cu produsele românești. La fel ca anul trecut, a trebuit să apărăm ce e al nostru. Am fost plăcut surprinși când membri juriului au înțeles așa de repede despre ce vroiam noi să povestim. Am plecat de la București cu zâmbetul pe buze, pentru a reveni cu un zâmbet și mai larg la Conferințe și la alegerea clientului.

De această dată, clientul ne-a ales pe noi, RBS cu Advice. Am fost surprinși – nu pentru că ne-a ales o bancă – ci pentru că am extras corect clientul în seara precedentă, după singura ciorbă mâncată într-o săptămână, la terasa de lângă P20 din Regie. Atunci, am introdus toți clienții într-o urnă improvizată și deși nu îi știam pe toți, am extras de două ori RBS și de trei ori bilețelele rămase goale. Într-un fel ne așteptam la RBS…

Trecem repede aici și cu greu în realitate peste nopțile nedormite, certurile constructite și în contradictoriu, presiunea de a termina la timp, schimbările survenite în miez de noapte, munca asiduă la prezentare. Ajungem la momentul 0. Pentru mulți dintre voi, momentul zero ar însemna urcarea pe scenă și primele vorbe la microfon. Sau anunțarea câștigătorilor și posibila urcare pe podium.

Pentru noi momentul zero s-a consumat între camerele de cămin. Momentul zero a însemnat decizia Casandrei de a merge la farmacie și nu la urgențe, o decizie deși foarte grea pentru ea, foarte bună pentru echipă. Era momentul în care, dacă decidea să meargă la spital, pierdeam prezentările și eram descalificați. Dar a ales, așa bolnavă să vină cu noi.  Nici noi nu eram mai tari. Faptul că am urcat pe scenă ne-a bucurat pe toți – pe cei în picioare și pe cei de pe scaunde.

Eram deja învingători, numai prin faptul că am ajuns la microfoane. După prezentare, Casi a mers cu mașina acasă, să se trateze. Ne-am fi dorim să fim toți la premiere, să apară toată echipa Advice în pozele oficiale…

Despre morala acestor întâmplări vă voi povesti în ultima parte a istoriei Advice.