Internship la blog

Am scris un ARTICOL pentru acest blog: http://dianaelena.wordpress.com/ (blogul Dianei Dragomir-președinte PRIME Cluj)

„Acest post este scris pentru că Diana m-a pus. Să am ceva de făcut în timp ce ea își face licența, spunându-mi scrie: „experiențe din facultă, de la Buc, orice”

În ultimele zile m-a bântuit o frază: „Înțelesul este eroziunea cuvintelor, iar semnificația este eroziunea semnelor.” (Baudrillard-America)

Așadar cuvintele se degradează progresiv, lipsindu-le farmecul alocat. Cum e atunci când zici un „Te iubesc!” românesc? Cum e când zici unul englezesc?  Cum e când zici „je t’aime”? Care e mai profund? Care îți dă fiori? E atât de plină lumea de „ILY” încât DA! înțelesul este degradat. Dar, e așa de complicat câteodată, când din multitudinea de cuvinte nu reiese nici o eroziune, când efortul depus spre înțelegere nu are rezultat. Cum e atunci când ai cuvinte, dar nimeni nu a înțeles? Ești o cauză pierdută? Te desfășori, emiți semne, comunici? Atât de multe semne? Semne fără semnificație.

În fine, acest proces interogativ ce a erodat? ”

„Nu mai trăim în drama alienării, trăim în extazul comunicării.”

„Celălalt prin sine însuși” este o carte scrisă de Jean Baudrillard. Mi-a plăcut din mai multe puncte de vedere, unul fiind acela că autorul prezintă realitatea de astăzi făcând o comparație cu cea trecută, dar într-un mod aparte.

Totul a pornit de la un sistem al obiectelor, ceea ce plasează realitatea de astăzi sub aura în care lucrurile nu mai au parte practică, totul desfășurându-se pe o scenă pe care lumea joacă la îndemnul altora. Pentru a susține această idee, Barthes (critic, filozof francez) , se folosește de mașină, care este asemănată cu o busolă,  în care conducătorul ei deține puterea, iar peisajul din jur se derulează ca pe un ecran. El chiar precizează că mașina este o formă de comunicare pentru șofer, deoarece îi aduce aminte când nu o folosește cum trebuie.

Busola mai înseamnă și ceea ce reprezintă televizorul. Televizorul este „un ambalaj arhaic”, „o scenă a vieții de odinioară”. Lumea miniaturală la televizor confirmă faptul că principiul ideal al lucrurilor la scară umană a încetat să mai existe.  Publicitatea invadează spațiul public, cel privat, unde scena de altădată nu mai este jucată după un ritual secret, cunoscut doar de actori, acum obscenitatea începe când nu mai există spectacol, teatru, iluzie, când totul e acaparat de lumina informației și a comunicării.

Păreri?!?Aștept!