X: La ce facultate ești?

Y: CRP.

X: aahaa…fain!

Y: Știi ce e, nu?

X: Da, da, relațiile cu publicul. Știu, știu, am mai auzit.

Y: E tocmai altă poveste. Eu fac la facultate chestii legate de public relations și publicitate.

X: Da,da, ce faină e publicitatea și reclamele alea. Am crezut că stai la ghișeu. Chiar aseară am văzut aia faină la vodafone cu flotările ).

De câte ori ați avut parte de o discuție de genul astă? (mă refer la colegii de breaslă) Eu m-am săturat de ea. Și ce e culmea, este faptul că după ce află că „se face publicitate” la CRP, se urmează instinctul de turmă.

Ce vreau să subliniez este că, având în vedere că „este la modă publicitatea”, se va face și la Babeș-Bolyai, la FSPAC, o secție de publicitate.  Secția va fi lansată anul viitor, în același timp cu cea de la SNSPA. Prin urmare, vor fi în număr mai mare atât colegi, cât și competitori.

Să sperăm că nu vor fi asemenea ciupercilor după ploaie!

Scuzele mele se îndreaptă către cititorii noştri care au fost lăsaţi în “neştiri” în ultima perioadă. Se spune că atunci când viaţa ta devine interesantă atunci nu mai scrii pe blog. Pentru mine, adevărul e pe jumătate verificat. Nu am scris pe blog pentru că am vrut ca viaţa mea să fie interesantă, dar factorul wow nu a fost cuvântul zilei pentru mine.

Am participat la două conferinţe: PR Trend – organizată de către Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării şi la Congresul Naţional al Studenţilor la Comunicare, congres cu tema Media Digitală – Imperativ al comunicării contemporane, organizat de către Prime România.

Conferinţele PR Trend s-au desfăşurat pe durata a două zile, în diferite săli ale clădirii FSPAC, de pe Moşoiu 71. După cuvântul de deschidere participanţii au avut posibilitatea de a alege între două paneluri, în fiecare zi, desfăşurate în aceelaşi timp. Din păcate, numprul studenţilor a fost ruşinos de mic, în sală existând mai mulţi profesori sau lectori decât studenţi. Multe dintre prezentări, sau le-am putea zice cuvântări au fost foarte tehnice, teoretice, culminând cu metarealismul reclamei şi mitul magicianului. De departe, cel mai interesant mi s-a părut studiul LeoYouth – mană cerească pentru marketeri.

După două zile obositoare de conferinţe mi-am dat seama de minusurile pe care le au teoreticienii şi practicienii. Primii dintre ei cataloghează totul, chiar fără o bază solidă, pe care ei se străduie să o formeze. Pentru teoreticieni, totul este pozitiv, neutru sau negativ. Pozitivul poate fi pozitiv, neutru sau negativ. Neutrul poate fi… Practicienii, din contră, nu cred în nimic, decât în talentul şi norocul lor. Pentru ei nu există precedent ci numai schimbare. Nu cred în reguli, ci le fac din mers, pentru fiecare situaţie în parte. Practicienii sunt cei cu picioarele pe pământ, teoreticienii sunt cei cu capul în nori şi unul fără altul nu pot supravieţui. Fără unii, am avea ori campanii şukare ori teorii metarealiste.

Data viitoare vă povestesc de CNSC şi de dezamăgirile de acolo.